Botezul cu foc
„Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum!”
Cu mult înainte de Isus Hristos, Mica a făcut proorocia aceasta:
2 S-a dus omul de bine din țară, și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe!
6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! –
7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!
9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, și voi privi dreptatea Lui.
10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine, ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. †
Dacă Mica vorbea despre contemporanii lui (sau nu) – să comparăm totuși cu spusele lui Isus Hristos, despre aceleași lucruri, despre vrăjmașii omului din casa lui:
34 Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, și pe noră de soacră-sa.
36 Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.
52 ...de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi, și doi împotriva a trei. †
Acum e mai clar, pentru că Isus spune „am venit să despart...” și „de acum înainte”, deci Mica se referă, profetic, și la vremea de după venirea Domnului, vremea harului, nu numai la vremea sfârșitului de veac.
Și anume, Domnul vorbește de dezbinări în casa omului. E oare vorba de casa omului care nu are nimic de-a face cu Isus? „Am venit”, spune Domnul, iar cele de care e vorba aici se întâmplă pentru că Domnul „a venit” la ei. Unii L-au primit, alții nu.
„Păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe,” (versetul 5) adică vezi ce spui propriei tale neveste, să nu aduci dezbinare. „Nu te bucura de mine, vrăjmașă” împotrivitoare („Unde este Domnul?”); „Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță,” (versetul 10) zice Mica, cuvinte aspre la extrem, dar potrivite cu „sabia” (versetul 34) lui Isus. Cuvintele lui Dumnezeu, să nu avem nici o îndoială.
Iar dacă expresia „călcată în picioare” poate părea cam prea de tot, iată că în psalmul 49 „Sunt duși ca o turmă în locuința morților, îi paște moartea, și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare...”
În privința vremurilor sfârșitului de veac, „dragostea celor mai mulți se va răci,”† și...
12 Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor, și-i vor omorî. †
...adică se va ajunge la tot răul pe care și-l poate închipui mintea omenească.
Stăteam de vorbă cu o tânără și cu prietenul ei. Terminaseră de curând „high school”, cum se numește liceul în America. Locuiau împreună. Îmi spuneau că ei își urăsc părinții, fără să pară a avea însă vreun sentiment de vinovăție.
Dar erau atât de convinși, că am zis, „Deci ce urâți voi mai mult pe lumea asta sunt proprii voștri părinți.” Te-ai fi așteptat la „A, nu, nici chiar așa!”
Nici pomeneală. Mă priveau perfect calmi și netulburați. Mi-au răspuns laconic, „Da.”
Să te mai miri că unora nu le mai trebuie copii. Se apropie sfârșitul.
Și Mica descrie aceleași vremuri, când spune că „s-a dus omul de bine din țară”, „mâinile lor sunt îndreptate să facă rău”, „ziua vestită de toți proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie!”
Dar până atunci totuși,
49 „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât de mult doresc să se îndeplinească!
51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.
52 Căci, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi, și doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, și fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, și nora împotriva soacrei.” †
Lucrurile acestea se întâmplă acum, în vremea harului, când suntem botezați cu Duhul Sfânt și cu foc†. „Eu am venit să arunc un foc pe pământ” și „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat” (versetul 50). Care botez? Când spunea Isus aceste cuvinte, fusese deja botezat de Ioan.
„Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu...”† – dar la vremea când spunea Isus cuvintele acestea, ucenicii fuseseră deja botezați.
Atunci de care botez e vorba aici? Spunea Ioan:
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. †
Botezul cu foc
Acesta este botezul cu foc, prin care avea să treacă Domnul. Iar focul este împotrivirea celor ai Lui, israeliții, casa Lui, la care venise El. Casa Lui este Israel.
Tot așa, botezul cu foc pentru un credincios sunt încercările acestei vieți. Dintre acestea, pentru unii, cele mai grele sunt cele din propria casă. „Căci fiul batjocorește pe tatăl,” și când îți cade cerul în cap, și îți arde casa (figurativ), să știi că ești botezat cu foc.
Să privim din nou la textul din Luca 12 de mai sus:
49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ...
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat...
51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu... †
Iată cum ni se arată succesiunea aceasta de versete:
49: Isus Hristos a venit să arunce foc.
50: Apoi ne spune de propriul Lui botez.
51: Iar în versetul următor și mai departe, de propriul nostru botez.
Așa cum botezul cu foc al Domnului este împotrivirea celor din casa Lui (Israel), tot așa botezul cu foc al tău este împotrivirea celor din casa ta.
Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său.† Dacă Domnul avea să primească botezul cu foc, tu, care ești robul Lui, nu ești mai breaz să nu fie nevoie. Ci vei fi botezat cu foc, ca și Domnul tău.
Atâta doar că despre botezul acesta Domnul spune „cât de mult doresc să se îndeplinească” (versetul 50) – ceea ce oamenii n-ar spune. Ar fi prea de tot să-ți dorești așa nenorociri în casa ta pentru care ai muncit toată viața și te-ai străduit să-i fie bine. Domnul Isus însă e mai tare duhovnicește decât oamenii, și poate spune un asemenea lucru. Iar noi am face bine să primim botezul focului cu răbdare, ca Iov.
Lucru greu. Încercările de felul acesta sunt privite ca mare rușine, și ținute în ascuns. De aceea, nu veți ști când se întâmplă altora. De fiecare dată, cele întâmplate nu sunt privite ca botezul cu foc al lui Dumnezeu, ci ca viață păcătoasă. Lucru care duce la dezbinări în biserică, a căror vină o poartă cei care aduc acuzații, ca cei trei prieteni ai lui Iov. Să luăm aminte:
7 ...Domnul ...a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8 Luați acum șapte viței și șapte berbeci, duceți-vă la robul Meu Iov, și aduceți o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” †
Poți tu, omule, să pricepi înțelepciunea lui Dumnezeu?
Îngăduiți-mă să vă reamintesc iarăși: „Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum”, „...și cât de mult doresc să se îndeplinească!” Dacă Domnul spune așa ceva, înseamnă că lucrurile acestea sunt de mare folos. Poți tu, omule, să pricepi înțelepciunea lui Dumnezeu?
Dacă nu, cel puțin încrede-te în cuvintele acestea.
Dacă nu, totuși va trebui să accepți că Domnul a venit să aducă dezbinare chiar și în familie, și fără să pricepi tu de ce. Știu, pentru unii dintre evanghelici, cei mai mulți, familia e mai presus de orice. Ce alinare să aibă și ei, că socitatea îi respinge ca pe un măr stricat. Voi însă, fraților, „fiți înțelepți ca șerpii”†, și faceți binele. Duceți-vă mântuirea până la capăt. Să știți dar că familia nu poate fi mai presus de Isus Domnul, cu sau fără voia voastră.
Când se întâmplă astfel de lucruri, e probabil că unul din soți e deviat de la credință, dar poate că nu ne e dat nouă să judecăm. Vor judeca însă unii, oricum.
Cum au fost alții botezați cu foc în alte feluri, sau cum n-au fost deloc, să spunem iarăși, nu ne este nouă dat să judecăm. Dar ne este dat să știm că dușmanul omului va fi chiar cel din casa lui, pentru unii. „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum!”
Lupta creștinului pentru casa lui, după scripturi, este să-i vadă pe toți la credință. Așa să dea Domnul fiecăruia. Numai că aurul curat e trecut prin foc†. Să nu disprețuiască nimeni necazurile altuia; poate că celălalt, cel cu necazurile, e mai curat ca tine. Și ars în foc mai bine. Am văzut cum va fi la judecată, ne aducem aminte de „noroiul de pe uliță” al lui Mica.
Acestea fiind spuse, noi vom trăi totuși. Chiar și în dureri, dar în binecuvântata noastră nădejde†. Iar când se vor termina durerile, Sfântul Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor”†.
Slăvit să fie Numele Domnului! ◆